Lecţia

"...acest episod al imaginaţiei căruia îi spunem realitate." (Fernando Pessoa)

Despre oameni şi lucruri

Suntem nişte produse cu termen de garanţie. Mâine vom fi bătrâni, desueţi, penibili, vom purta, probabil, de mână nepoţii spre grădiniţă. Şi, chiar dacă ceilalţi vor crede că suntem acolo să-i protejăm, de fapt va fi exact invers. Ei ne vor apăra pe noi. De mirosul putred pe care altfel l-am răspândi, de privirile arogante ale celor de ultimă generaţie. Aparate foto bune de dus la muzeu, computere depăşite, iPod-uri din cretacicul inferior, obiecte jalnice, programate să muncească, să consume, să plătească rate la bănci, să facă sex de două ori pe săptămână, să se uite la TV, apoi să părăsească show-ul... Neputincioşi vom asista mai întâi la transformări care nu ne iau în seamă, ca un tăvălug vor veni peste noi aparate al căror manual de utilizare va părea aruncat de undeva de pe Andromeda, îmbătrânim în ritmul schimbării generaţiilor de Nikon. Şi când nici măcar scuza că suntem bunici, deci cu noi a început o poveste, nu vom mai fi având-o, nu ne rămâne decât să murim. Şi să visăm că porţile lumii ăsteia se deschid spre un univers mai puţin absurd, în care lucrurile sunt lucruri, oamenii oameni.

"Ca să farmec odată o femeie"...

"-Care-i părerea ta despre femei? a întrebat ea.
-Nu sunt un filozof. Fiecare femeie e diferită. În esenţă, par a fi o combinaţie între ce-i mai bun şi ce-i mai rău- combinaţie de magic şi îngrozitor. Totuşi, sunt bucuros că există."
(Charles Bukowski, Femei)