Pavilionul doi (partea a treia)

"Suntem morţi. Şi moartea se ia. Te aşteaptă la stopuri şi, în timp ce te fardezi, îţi scrijeleşte geamurile, funigei între tine şi ceilalţi, o respiri odată cu aerul prăfuit de la Starea Civilă, pulsează în centrul pământului mai vie decât orice vietate, toarnă acid pe răni până când se adâncesc, până nu-ţi mai rămâne carne pe oase. Ne e frică de ea. O celebrăm ca pe o zeitate, încercăm să-i smulgem favoruri, e aici, e în tine, s-au înmulţit profeţii, nu vezi panoul de la intrare? Ţi-e somn? Nu mă crede, eu însumi sunt un mincinos oarecare. Şi ce-ţi spun acum nu are sens decât aici, pe banca asta, când tu mi-ai dat ultima ţigară din pachet. I-am văzut azi pe doi la foişor cum se sărutau. El e student pe la canto,e borderline, despre ea ştiu doar că într-o seară venea de la serviciu şi în faţa blocului a început să se dezbrace. Una câte una îşi scotea hainele şi apoi s-a urcat pe o maşină. Nimeni nu înţelegea ce zice, dar ţipa şi tot ţipa. A luat-o poliţia, au depus-o la camera de gardă. Zici că vară-ta e medic aici. Ar trebui să stai în camera aia de la intrare. Acolo e adevăratul spectacol. Îţi place fotbalul? Pe mine mă fascinează suporterii şi bătăile după meciuri. Te fac să te întrebi ce ne mai ţine împreună. De ce nu ne ucidem la colţ de stradă, când pentru un rahat din care alţii câştigă milioane suntem în stare de fapte atât de curajoase? Adică, dacă tot suntem morţi, măcar să nu fim îngropaţi singuri. Vezi că habar n-ai? Hai liberare!"